Pustiu şi rece, şi bate vântul

În sinea mea, ca şi afară-i toamnă,

Vreau să-ţi spun ceva, dar am uitat cuvântul

Şi-mi scot verigheta, nu mai sunt o doamnă.

Stau ghemuită în ungherul întunecat,

M-am ascuns în interiorul meu părăsit

Şi caut pentru tine, ce mă priveşti disperat,

Omul din mine ce încă nu l-am găsit.

Te înşel demult, cu mine însumi,

Iar remuşcările mă zgârie pe spate.

Libertatea mea nu vrei să ţi-o asumi,

Sunt un înger cu aripile furate.

Încerc din letargie să mă deştept,

Dar n-am puteri, aşa că fără bocet

Nu fac nimic, doar cuminte aştept.

Aştept ca lucrurile să evolueze încet.